Abundenta, asa cum este descrisa de multi, ar insemna bogatie sau belsug, iar spiritualitatea ar insemna sa traiesti in spirit sau sa fii inclinat spre o atitudine religioasa fata de viata.
Ceea ce am observat eu a fost ca cei mai multi oameni, atunci cand sunt pe o cale spirituala, evita abundenta. Ei cred ca a fi binecuvantat cu abundenta poate impiedica progresul lor spiritual. Eu unul nu sunt de acord in totalitate cu acest concept.
Ceilalti pot avea propria lor opinie si fiecare este binevenit sa si-o exprime. Dorinta excesiva pentru bogatii si lucruri, pe care nu le poti avea, duce la suferinta. Acumularea excesiva de averi sau cautarea de bogatie, fara a te bucura de ele si de lucrurile simple din viata, poate duce la boala si depresie.
Recent, am cunoscut o persoana profund spirituala care isi traia viata intr-o asezare, nu-si dorea nici un ban, ceea ce eu, in acord cu legea atractiei, am simtit-o ca o atitudine nefericita in fata vietii.
A nega abundenta in viata ta inseamna a bloca toate caile de progres. Si asta m-a pus pe ganduri cu privire la acest subiect.
Cum stim rolul nostru desemnat in viata sau in aceasta lume? Si daca rolul nostru a fost de a face bani, in scopul de a-i ajuta, cu ei, pe ceilalti, ca un rol de filantrop? Daca toti oamenii din lume se feresc de abundenta din viata lor, pentru a se indeletnici cu spiritualitatea, cine i-ar hrani pe cei flamanzi si cine i-ar vindeca pe cei bolnavi?
Stiu ca unii dintre voi ar putea crede ca acest lucru este in contradictie cu ceea ce scriu mereu - despre a duce o viata spirituala si a simplifica existenta. Asa ar trebui sa fie, dar nu spune niciodata nu abundentei sau banilor, precum aspirantul spiritual pe care l-am intalnit.
Daca alegem sa traim o viata de persoana lumeasca, abundenta este parte din viata noastra. Avem nevoie de abundenta in vietile noastre (este in a da, pentru ca primim...), dar nu darui doar cu intentia de a primi exclusiv, ci pentru a face viata altuia mai buna, adica fara atasament. Cu toate acestea, nu fiti atat de neatasati incat sa evitati norocul/bogatia, atunci cand va bate la usa.
Chiar daca nu ti-ar face nici un bine sau ai putea sa nu ai dorinta de a o avea, pentru ca ai ajuns la niveluri mai ridicate de spiritualitate, inca exista multi care merita, suflete suferinde care au nevoie de ajutorul tau. Aceia carora sa le donezi ceea ce s-ar putea sa nu-ti mai trebuiasca.
Acesta este echilibrul sanatos dintre cele doua aspecte din viata ta, care te conduc catre adevarata fericire; in opinia mea, ele sunt precum cele doua linii paralele de cale ferata. Pentru ca trenul numit viata sa ruleze fara probleme, avem nevoie ca ambele linii sa fie intacte, paralele si astfel viata va progresa la inaltimi mari.
Este datoria noastra, fata de noi insine, sa traim o viata buna, nu sa ne dorim o viata lunga pentru a fi un centenar bolnav. Eu nu cred in cantitate, dar cred cu fermitate in calitate. Prin urmare, aleg o viata scurta, dar bogata spiritual, umpluta cu stare buna de sanatate, abundenta si ajutor fata de ceilalti.
Asta imi aminteste de rugaciunea, "Doamne da-mi puterea de a schimba lucrurile pe care pot, curajul de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si inteligenta de a cunoaste diferenta".
Eu pot sa ma schimb pe mine insumi, dar nu ii pot schimba pe ceilalti.
Asha Perera
Traducere: Cristina Ciobanu
Imagine: www.jianiteo.com
