Arta de a suferi: de la omida la fluture
Ai vazut vreodata o omida care lupta sa se elibereze dintr-un cocon? Ea munceste din greu ca sa iasa la suprafata sub forma unui fluture... sa invete sa-si deschida aripile si sa zboare. Pentru unii poate fi aproape sfasietor sa priveasca acest proces, si oamenii au fost cunoscuti pentru a da o mana de ajutor, din cand in cand, incercand sa puna capat aparentei suferinte si neajutorari a bietei omide.
Insa oricine ajuta o omida sa iasa din coconul sau, din pacate, descopera o suferinta mai profunda decat inainte, cand fiinta pe care au vrut sa o elibereze nu poate supravietui, si ceea ce vine pe lume nu mai este omida, si nici fluture. Nepregatita pentru a pluti si incapabila de a zbura, ea moare repede dupa.
Natura ne invata ca fiecare fluture potential are nevoie de cocon pentru a-si consolida aripile, si pana cand coconul nu se sparge din interior, aripile sale nu sunt inca suficient de puternice pentru zbor. Orice ajutor extern doar impiedica si, de multe ori, ucide fluturele plin de speranta. Un amestec din afara asupra unei indeletniciri interioare nu aduce nimic pozitiv fluturelui si nici inimii care ajuta si intentioneaza doar sa fie de folos.
Si, acesta este un proces interior. Suferinta din viata noastra este pentru a indeplini un anumit rol. Lupta face parte din fiecare dintre noi. Nimeni nu poate patrunde in interior si sa o scoata de acolo. Insa acceptarea deplina transmuta in cele din urma acest sentiment de neajutorare intr-un dar, chiar o oportunitate, si incepem sa ne dam seama ca ceea ce a fost distrus si sfasiat nu suntem de fapt noi, eu tu... ci convingerile limitative, care creeaza multa perturbare in primul rand. Limitarile noastre sunt distruse pentru a permite dezvoltarea unei intelegeri mult mai profunde, mai exacte si eliberatoare. Nu este diferit de procesul prin care exersam cu greutati sau prin intermediul asanelor yoga, epuizarea musculara, supunandu-ne intentionat la o lupta fizica de dragul reinnoirii, puterii si frumusetii.
Din pacate, multi dinte noi se identifica cu limitarile lor, iar astfel ne vedem si ne simtim sfasiati de ele. Dar in aceasta prabusire exista un spatiu imens de crestere, si va fi umplut cu Iubire, vitalitate, energie si rabdare, atat timp cat suntem dispusi sa renuntam la tensiunea mentala si fizica, pe care straduinta noastra incearca sa le elimine din sistemele noastre. Si, uneori, ai putea simti ca nimeni nu poate sau vrea sa ajute, dar poate...am putea lua in considerare posibilitatea ca undeva, inima cuiva este franta, stiind ca nu exista nimic ce poti face din afara, dar stiind plin de speranta ca in curand veti putea zbura impreuna.
Tine strans de dorinta ta naturala de frumusete, iubire, adevar si inteligenta si recunoaste faptul ca, prin lupta ta tu te rafinezi in expresia perfecta a fiintei infinite care esti.
Bryan Ellis
www.yogitimes.com
*Imagine: lh3.googleusercontent.com
*Traducere: Cristina Ciobanu
VA RECOMANDAM
