Cai ale fricii, cai ale intelepciunii
Istoria constiintei umane este marcata de lupta dintre constienta mai veche, caile fricii si constienta mai noua, caile iubirii. Cand predomina constienta mai noua, descoperim un Dumnezeu al iubirii si compasiunii, exprimam libertate religioasa si practicam generozitatea. Cand domina constienta mai veche, tindem sa veneram un zeu manios, care isi nenoroceste inamicii cu plagi si care isi trimite alesii in razboaie asa-zis sfinte, pentru a-I asigura dominatia. Prin creierul vechi, predomina lacomia si intoleranta.
Constienta mai joasa vede totul, chiar si frumusetea si generozitatea naturii, ca pe o marfa, valorificata doar cu scopul de a genera profit. Astfel, apa, unul dintre elementele esentiale ale vietii, nu e privita drept lacas al organismelor acvatice si mijloc natural de transport, ci ca un lichid care poate fi imbuteliat si vandut.
Aerul, un alt element esential, nu e privit drept o substanta vitala, indispensabila pentru respiratie, ci ca un spatiu gol in care pot fi emise gunoaie industriale. Solul nu e privit drept sursa de hrana, ci ca o proprietate care poate fi detinuta, ingradita si contaminata cu chimicale agricole, industriale si cu deseuri menajere.
Muntii nu sunt vazuti in maretia lor, ci ca locuri care pot fi deposedate de minerale si minereuri. Padurile nu sunt privite drept habitate ale animalelor si locuri de retragere spirituala, ci ca potentiale scanduri si placaje. Chiar si spatiul de dincolo de cer nu este privit doar ca o oportunitate pentru explorarea galactica, ci ca pe un loc unde poate fi aruncat gunoiul planetar si de unde ne putem spiona vecinii globali.
Chiar si oamenii sunt priviti ca o marfa, atunci cand gandirea este incatusata in caile fricii. Copiii natiunilor in curs de dezvoltare, de exemplu, sunt priviti ca o forta de munca in fabrici sau, in tarile dezvoltate, ca viitori subalterni. Varstnicii, cel putin in societatile occidentale, nu sunt respectati pentru intelepciunea lor, ci sunt plasati in aziluri de batrani, pana cand, in cele din urma, moartea ni-i va scoate in cale.
Oamenii de varsta medie, conform protocolului darwinist, sunt pregatiti pentru razboi sau programati "sa fie chit", sa faca tot atatea victime in randul inamicului, daca nu cumva sa "i-o ia inainte", facand si mai mult rau, chiar cu pretul vietii altor semeni umani. Dar poate ca cea mai mare degradare a valorii umane apare in expresia duplicitara "victime colaterale", care ar vrea sa ne faca sa privim cu sange rece, uciderea civililor nevinovati, care se intampla sa fie prinsi intr-o zona de razboi.
Iar in vreme ce constienta noua, mai inalta, ofera capacitatea de a gandi la o scara mai mare si mai sofisticata - de a vedea Pamantul din spatiu si de a intelege ca, pe masura ce dispare sanatatea planetei, dispar si sanatatea, si starea noastra de bine - observam ca societatile, dezvoltate sau in curs de dezvoltare, se intorc mereu la o violenta aparent inevitabila, pentru a rezolva conflicte si pentru a-si impune valorile asupra altora.
Se tot poarta discutii pe tema incalzirii globale - daca aceasta exista sau nu, iar daca da, cine este vinovat, care este cauza si remediul - si, fie ca lumea se afla sau nu in pragul unui dezastru ecologic, multi oameni incep sa inteleaga ca societatea umana se afla si foarte aproape de un salt extraordinar al constiintei.
dr. David Perlmutter si dr. Alberto Villoldo
Sursa: Neurostiinta iluminarii- Editura For You
Imagine: 3.bp.blogspot.com
VA RECOMANDAM
