Dumnezeu e dincolo de forma
Este important sa recunoastem faptul ca ceea ce este dincolo de forma nu poate fi atins sau manipulat din lumea formei. Prin urmare, implicarea in practici esoterice sau oculte constituie o capcana si o intarziere. Aceste practici ii conduc pe entuziasti si prozelititi la planuri astrale. Nu exista nici o putere in modelele geometrice, icoane, picturi, statui sau incantatii. Orice valoare reala decurge prin intentie, dedicatie, credinta, si implicare a credinciosului.
Lumea e plina de naivi (dar bine intentionati) recitatori de mantre, adoratori ai obiectelor sacre, amuletelor, hrisoavelor, locurilor sfinte, ruinele druizilor, amuletelor mistice si locurilor de pelerinaj de genul Machu Pichu, Stonehege, piramidele, Gangele, templele antice, vartejurile de energie si toate celelalte. Am putea numi acest lucru "parcurgerea circuitului" dar, in cele din urma, tot va trebui sa ne indreptam atentia sper interiorul nostru. "Imparatia cerurilor este in voi" a spus domnul Isus Hristos.
Dumnezeu se autoreveleaza si este dincolo de orice forma, desi - in acelasi timp - este prezent si innascut in toate formele. Dumnezeu este linistit, pasnic, tacut, nemiscat, atotcuprinzator, pretutindeni prezent si atoatecunoascator in virtutea faptului de a fi Tot Ceea Ce Este. Dumnezeu este total, complet, iubitor, dincolo de timp si spatiu, fara parti si diviziuni, nondualistic, si prezent in mod egal in Tot Ceea Ce Este, nediferit de Sine. Singura posibila este existenta. In ciuda greselilor de traducere si a neintelegerilor, Dumnezeu nu este nici vid, nici o bagatela. Non-existenta, dupa cum se poate vedea din propria sa definitie, nu constituie o posibilitate.
Prezenta este dincolo de orice gand, stare de spirit, sau chiar observatie. Constienta reprezinta constienta de Sine, care provine din cunoasterea faptului de a fi Tot Ceea Ce Este; prin urmare, nu exista nimic de cunoscut "despre ceva". Nu exista un cunoscut si un cunoscator; acestea sunt in realitate unul si acelasi lucru. In starea de Unitate, obiectivul si subiectivul se pierd unul in celalalt.
Prezenta este incredibil de linistita, tandra, si in acelasi timp - paradoxal - dura ca o stanca, imuabila, atotputernica; o coeziune infinita care tine la un loc "toata realitatea" unui univers care constituie o Creatie perpetua. In prezenta lui Dumnezeu, dispar iluziile de cauza si efect. Prezenta nu cauzeaza nimic; dimpotriva, tot ceea ce pare a se intampla este Prezenta.
In Prezenta, orice senzatie de timp dispare, fapt care constituie un aspect crucial al pacii. Odata ce presiunea timpului inceteaza, timpul este recunoscut ca fiind unul dintre sursele principale ale tristetii ce insoteste conditia umana. Sentimentul curgerii timpului creeaza stres, presiune, anxietate si teama. Acest "stres al timpului" acompaniaza toate activitatile si cautarile, si tot el creeaza iluzia secventialitatii si cauzalitatii.
Fiecare actiune umana se exprima intr-o presiune a timpului imposibil de redat, mintea calculand constant "cat timp" poate fi "alocat" fiecarei activitati. Acest fapt sfarseste prin a genera panica, teama, ingrijorare, vinovatie, rusine si manie. "Prea mult timp cheltuit cu acest lucru". "Prea putin timp alocat respectivei chestiuni". "Ar fi multe de facut, dar nu avem timpul necesar pentru acest lucru". "Timpul va expira". Pana ce senzatia curgerii timpului nu va inceta, nu avem nici o posibilitate de a cunoaste sentimentul pacii si liberatatii adevarate.
David R. Hawkins
Sursa: Ochiul sinelui - Editura Cartea Daath
Imagine: etsystatic.com
VA RECOMANDAM
