Daca ar fi sa vorbim despre misiunea pe care o avem in aceasta viata, cred ca ea este intr-o continua transformare si este formata dintr-o suma de misiuni. Dar in fundal, dincolo de toate experientele pe care le alegem si le cream cu titlu de "misiune personala", rostul adevarat este sa ne cunoastem, sa ne iubim, respectam si acceptam asa cum suntem. Suna deja a cliseu, dar cu cat te accepti si te iubesti mai mult pe tine, poti extinde aceasta iubire si acceptare catre altii, cu tot mai multa usurinta.

Relatia/casatoria nu este o conditie pentru a strabate aceasta cale. Ea este una dintre cai, dar nu singura si nu obligatorie.

Chiar daca societatea, asa cum a fost ea construita, mai ales in ultimele decenii, a pus presiune pe oameni, barbati si femei deopotriva, sa formeze cupluri si sa se casatoareasca, adevarul este ca nu toata lumea trebuie sa fie casatorita. Cei singuri sau necasatoriti nu ar trebui sa fie motiv de judecata, ridiculizare sau mila, pentru ceilalti. Scopul existentei nu este acelasi pentru toti si nu poate fi atins urmand o cale standard, universal valabila.

Deseori, cei singuri, fiind priviti cu mila, judecata si suspiciune, de catre cei din jur, s-au simtit fortati sa-si caute parteneri. Unii se afla intr-o cautare permanenta a partenerului perfect, iar pentru ca acesta nu apare, ajung sa se resemneze intr-o nefericire perpetua care acopera si anesteziaza Sinele autentic, iubirea care se afla dintotdeauna in propria fiinta, scanteia divina. Altii se grabesc sa se arunce in relatii nepotrivite, impotriva dorintei inimii lor si adevarului interior. Chiar daca simt sa stea singuri, ei nu se pot impaca cu gandul ca ceilalti ii pot judeca, respinge, lipsi de iubirea lor. Si ajung sa-si vanda sufletul pentru o iluzie.

Mare parte din relatiile astfel construite, pe baza de teama, nevoie sau disperare, sfarsesc mai devreme sau mai tarziu, iar de cele mai multe ori sporesc durerea initiala din fiecare, in loc sa o vindece. Mai ales cand ele pornesc de la iluzia ca "odata casatorit, problemele tale si nefericirea vor lua sfarsit". Exista insa si relatii, care desi construite pe principiul nevoii si conditionarii, pot sa se transforme pe parcurs intr-o legatura de iubire si sutinere profund spirituala, daca cei doi devin constienti si se ingrijesc fiecare de propria calatorie interioara, realizand ca scopul nu este sa ceri/pretinzi ci sa impartasesti iubirea. Asadar, nu putem formula reguli stricte, nu exista tipare general valabile. Totul este posibil.

Relatia e necesar sa fie o alegere si nu o resemnare, o obligatie, conditie sau capitulare in fata presiunilor celor din jur. Deci, inainte de toate, intrebarea este: tu ce iti doresti? Calea aleasa este a ta sau a altcuiva? Iar daca ti-e clar ce iti doresti, esti dispus sa ai rabdare si sa-ti continui calatoria interioara si creatia vietii?

Fiecare om are dreptul sa traiasca o viata de celibat, pentru o vreme sau pentru toata viata, daca isi doreste asta. Nu e nimic gresit in a trai singur, asa cum nu e vreo virtute sa traiesti in doi. Oricum ar fi, este doar o experienta, iar scopul ramane acelasi. Fiecare poate alege prin ce fel de experiente sa-si traiasca sufletul si sa-si continue calatoria.

A sti cine suntem si ce vrem este esential. De asemenea, a sti ce presupune, in esenta, o relatie, este extrem de important. Astfel, renuntam la asteptari inutile si iluzii desarte. Nu ne putem astepta sa avem relatii reusite cu altii, pana nu avem o relatie onesta cu noi insine.

Nicoleta Svârlefus

Sursa imagine: www.psychiclifecoach.com