Valori si principii
Pe parcursul caii spirituale isi fac aparitia blocaje si ispite, ca indoieli si temeri. In mod clasic, acestea au fost reunite sub denumirea generica de "incercari" venite dinspre egoul care nu este dispus sa renunte la dominatia pe care o exercita.
Acestea sunt depasite prin reafirmarea telurilor si a angajamentului, ca si prin consolidarea principiilor contrabalansatoare precum dedicatia, tenacitatea, statornicia, curajul, convingerea, si intentia. Cu cat este mai mare provocarea, cu atat este mai mare dezvoltarea fortei interioare, a deciziei si a determinarii.
Prin persistenta si disciplina se poate observa ca ispitele nu sunt altceva decat optiuni ce trebuie refuzate, si nu o invitatie la atac sau la negare. Aceasta este o consecinta a subordonarii a ceea ce este mai marunt in fata a ceea ce este mai maret si, astfel, prioritatea invinge printr-un act de vointa asistat de lasarea vointei personale in seama lui Dumnezeu.
Toate cele de mai sus se subsumeaza insusirii de devotiune, care este intarita de iubire si nu doar de ratiune sau de intelegere la nivelul mental. Devotiunea tine de inima fiindca, uneori, numai prin puterea inimii si a Iubirii Divine poate fi depasit un obstacol.
O practica uzuala este aceea de a ne indrepta privirea inainte, pe calea spirituala, si a vedea la ce anume va trebui, pana la urma, sa se renunte: la atasamentul fata de lume si de valorile sale. Aceasta constientizare favorizeaza o mai mare usurinta, bunavointa si predispozitie de a renunta si la atasamente de bunavoie. (Daca nu acum, atunci cand?) "Renuntarea" la materialism si la castigul lumesc este facilitata de realizarea ca totul ii apartine lui Dumnezeu si ca oamenii nu detin decat o custodie sau un mandat temporare. Astfel, in realitate nu exista nimic care sa fie "al meu".
De fapt, nimeni nu este nici macar stapanul propriului corp, fiindca acesta ii apartine lumii si se va intoarce in lume indiferent de unde ar fi venit. Ca un paradox, ar trebui remarcat ca egoul/sinele crede ca el este detinatorul bunurilor si proprietatilor sale, numai ca in urma unei examinari mai atente se observa ca exact opusul este adevarat, si anume ca individul este acela posedat de bunurile si proprietatile sale, nu viceversa.
Capacitatile care rezulta din devotiunea spirituala si angajament sunt deseori de o magnitudine mai mare decat cea presupusa initial, iar ceea ce parea "imposibil" se dovedeste a fi "posibil". Imposibilitatea dispare atunci cand cineva isi pune intrebarea daca ar reusi sa renunte la o adictie sub amenintarea unei arme atintite asupra sa.
Se mai pot constata si extremele pana la care au ajuns oamenii, de-a lungul timpului, in alte culturi, in serviciul devotiunii, acestea incluzand privatiuni drastice, greutati si sacrificiu voluntar. Cu toate ca aceste optiuni pot sa nu-si faca aparitia in timpul practicii spirituale, echivalentele lor psihologice pot foarte bine aparea drept "sacrificii".
Este util sa va aduceti aminte ca valoarea si atractia stau in ochii celui care priveste si ca nu reprezinta calitati ale lumii insasi. Ceea ce presupune a exista "in exterior" isi are originea "in interior". Acelasi lucru este valabil si pentru pozitionalitatile pe care le pretuim atata de mult si pentru prezumtiile seducatoare. Nu sunt niciun fel de tentatii "in exterior", iar atractia fata de ele se diminueaza printr-un simplu refuz si prin renuntare.
David R. Hawkins
Sursa: Descoperirea prezentei lui Dumnezeu - Cartea Daath, Publishing House
Imagine: www.images.fineartamerica.com
VA RECOMANDAM
