Vindecă!
Am o prietenă care mă întreabă mereu „De la ce m-am luat?”. Simplu... de la zilele acestea cu nevoia lor de sănătate, curăţenie, mediu viu, bio şi non poluare! Mai pe româneşte, de la boală, de la cum îmi trăiesc viaţa în poluare şi toxicitate uneori la cote maxime, atât sufletească, cât şi lumească! De la supărare, ură, durere şi dramă! De la asta m-am luat! Eu pe mine m-am luat! Că ştiu că ţie nu ţi se întâmplă să trăieşti aşa...decât foarte rar! Poate chiar niciodată! Şi, oricum, degeaba te-aş lua pe tine, că n-are efect! Aşa că mă iau eu pe mine.
Şi mai am şi reflexul acesta de a vorbi cu tine ca să mă aud pe mine. E modul meu de a-mi păcăli ego-ul, de a-l fenta! Căci el (ego-ul) crede că vorbesc cu tine...şi nu se mai opune! Doar aşa stă şi m-ascultă cuminte.
Aşa că vin şi-ţi zic că îmi doresc să ierţi şi să vindeci, să vindeci sau să ierţi. Totuna-i! Iartă-i pe toţi cei care în micimea şi nemernicia lor te-au rănit.
Iartă-ţi mama cu totul, iartă-ţi tatăl de tot! Atât au ştiut, atât au făcut! Atât au putut ei. Ştiu, sunt mici (unii dintre ei), dar tu ai crescut mare şi vezi că n-are sens să-i tot condamni. Că te lasă fără bucurie de viaţă, că atârnă greu în gândurile tale şi parcă taie aripile visului tău. Nici măcar nu mai rezolvi ceva ţinându-i vinovaţi lângă tine! Iartă-ţi greşelile, oricât de neiertat sunt. Poate că sensul corect de mers pe drumul vieţii este de la iartă-te pe tine la iartă-i pe ei! Nu mai da supărării clipe. Nu merită! E fizic demonstrat că nu contează în ecuaţia vieţii! Vindecă-te de ură, vindecă-te de timp pierdut! Vindecă-ţi amintirile de aşteptări. De proiecţii despre ce ar fi trebuit să fie şi n-a fost. Doar faci curăţenie. Doar întinzi o mână viitorului pe un drum curat ca lacrima! Iartă-l, iart-o că te-a trădat, că nu ţi-a dat, că a ştiut, dar n-a făcut, că putea, dar nu voia! Nimic nu mai contează acum. Nimic nu te eliberează mai mult. Şi asta poate să-ţi confirme cel mai bine coloana vertebrală a sufletului tău, care nu mai cară saci de moară! Măcar alege să vrei!
Destul că te-a durut când s-a întâmplat. Destul că te-a înecat plânsul când ai văzut că nu există iubire în ce ţi-au făcut ceilalţi, fie ei părinţi, fraţi, prieteni sau parteneri, oameni simpli sau creiere luminate! Destul că te-a durut când ai văzut ce ţi-ai făcut, ce ai ales să experimentezi! Destul a durut când te-ai trezit şi ai înţeles că aici lumea e împărţită în bine şi rău, în frumos şi urât. Destul că uneori trebuie să doară întâi ca să nu mai doară apoi! Ţi-a rămas puţin timp să trăieşti vindecat de durerea asta care nu e numai a ta, ci a atâtor generaţii!
Vindecă-te de toate proiecţiile altora, de ce vor ei să faci, de cine vor ei să fii! Şi nu mai fi supărat. Nu mai sta în durere. Fă o baie de iertare, sau de vindecare! Merită toţi banii! Merită toată suflarea. Măcar dată în viaţă încearcă lucrul acesta. O zi. Atât îţi cer, suflete! O să vezi diferenţa. O să simţi cât de simplu este să trăieşti frumos şi liber!
Cum? Simplu... atât de simplu că ştiu deja că risc să nu mă crezi. Şi oricum nu-ţi cer să mă crezi, ci doar să alegi să experimentezi. Merită să încerci. O să mă suni să îmi spui dacă nu-i adevărat. Îţi las la sfârşit numărul meu. Coboară încet din frunte, din gânduri, coboară spre piept şi du-te în capul pieptului, acolo unde bate ritmic gongul vieţii tale şi stai un pic pe loc şi-ascultă! Măcar două bătăi legate ascultă. Şi apoi alte două. Şi simte cum se duc sacii gândurilor şi vinovăţiilor vieţii tale. Respiră. Şi ia-o de la capăt. Ascultâ-ţi ritmul inimii şi respiră. Coboară treptele minţii şi aprinde lumina în tine. Operezi pe cord deschis. Acum respiră iar. Adânc. Şi iartă. Ascultându-ţi bătăile inimii şi atât. Plângi dacă simţi, sau râzi dacă vrei. Dar stai acolo. Acolo e vindecarea.
Vindecă-te de aşteptări, vindecă-te de mândrie, vindecă-te de iluzii, amintiri, doruri, neîmpliniri, tristeţi, vindecă-te de TINE, suflete! Uită de vină şi vinovaţi, uită de procese şi sentinţe, uită măcar câteva clipe legate, uită de tine cu totul! Şi dacă simţi că funcţionează aşa, mai coboară şi vindecă. Când poţi şi cât simţi. Vindecă-te repede că viaţa trece şi nu te aşteaptă. Tămăduieşte-te înainte să-ţi termini vremea pe acest pământ, că e păcat! Mare păcat să trăieşti bolnav şi în durere bruma aceasta de clipe ce mai ţi-e dată!
Asta îmi doresc mie şi din simplitatea sufletului meu îţi doresc şi ţie, prieten drag!
Roxana Alexe
VA RECOMANDAM
Comentarii
1.
Vindec! de
Cristina, din
19/03/2016
Multumesc. Uitasem sa...respir. :) Imi plac articolele dvs.
