Este moartea ceea ce am decis noi ca este?
Am fost invatati sa vedem moartea ca pe un lucru tragic care se intampla si legat de care nu avem alegere. Avem convingerea ca nu noi hotaram cat traim si cand vrem sa renuntam la acest corp fizic. Auzim de accidente tragice si incercam sa gasim vinovati, sa gasim explicatii: De ce s-a intamplat acest lucru? De ce i s-a intamplat ei? Era atat de tanara!
Justificari, explicatii, judecati, puncte de vedere care, toate, elimina complet posibilitatea ca moartea sa fie o alegere si transforma moartea corpului fizic intr-o tragedie, un joc al sortii, al unei puteri invizibile care conduce tot si care trebuie sa aiba un motiv pentru toate acestea.
Si daca ne-am deschide sa vedem lucrurile dintr-o noua perspectiva?
Unul din instrumentele de baza in Access Consciousness este acela de a te increde in ceea ce stii, dincolo de ce ti se spune sau dincolo de ce ai invatat. Ce e adevar pentru tine simti ca si usurinta, ce e minciuna, sau neadevar pentru tine, simti ca si greutate. Prin urmare, te invit sa folosesti acest instrument atunci cand citesti intrebarile de mai jos. Intrebarile sunt facute pentru a descoperi ce e adevarat pentru tine in legatura cu moartea corpului fizic. Ele nu se adreseaza mintii tale, prin urmare ce simti usor e adevar pentru tine, nu ceea ce spune mintea. O minciuna te tine legat si inchis, un adevar te elibereaza. Scopul aici nu e de a schimba un sistem de convingeri cu altul sau de a alina suferinta, ci de a sti ce este adevar pentru tine.
Esti tu corpul tau fizic? Da sau Nu?
Esti tu o fiinta infinita? Da sau nu?
Poate o fiinta infinita sa moara? Da sau nu?
E posibil ca cineva sa dispara cu adevarat atunci cand paraseste corpul fizic? Da sau nu?
Poti simti tu acum (daca alegi) prezenta cuiva care a parasit corpul fizic? Da sau nu?
Dar daca ...
Dar daca moartea este inceputul a ceva nou?
Si daca moartea lasa loc unor posibilitati noi in viata celor care “au ramas”?
Ce ar trebui sa fii pentru a fi constient de prezenta celui care a parasit corpul fizic?
Ce posibilitati au fost create in lume ca urmare a alegerii unei persoane de a parasi corpul fizic? Si daca cineva a facut alegerea de a “muri” tocmai pentru a crea aceste posibilitati?
Si daca fiinta paraseste corpul in momentul mortii corpului fizic si nu isi experimenteaza moartea?
Ce stii tu despre aceste lucruri si nu vrei sa stii?
Si daca am alege sa avem usurinta, recunostinta si respect pentru alegerile celor care vor sa paraseasca corpul fizic chiar daca nu le putem intelege?
Si daca ne-am gandi la moarte, nu ca la o pierdere, ci ca la o deschidere de a crea ceva diferit?
Si daca i-am incuraja pe cei care au plecat sa aleaga ceva diferit in urmatoarea aventura pe care o vor crea?
Si daca, cu zambetul pe buze si cu recunostinta, i-am lasa sa plece si nu i-am tine legati prin durerea si tristetea noastra?
Si daca am onora alegerile tuturor si am da drumul celor care vor sa plece urandu-le tot ce e mai bun?
Si daca am alege sa primim aceasta constientizare ca moartea fizica este doar o tranzitie si un nou inceput?
Cum ne-am trai viata daca am sti aceste lucruri?
Ce alegeri am face?
Access Consciousness are instrumente care pot facilita usurinta si posibilitati diferite celor care aleg sa paraseasca corpul fizic prin moarte. Mantra Access este: Totul in viata vine la mine cu usurinta, bucurie si glorie ( gloria reprezinta expresia exuberantei si abundentei) ... totul inseamna inclusiv moartea fizica.
Dr. Carleta Tiba- Facilitator Certificat Access Consciousness
Carleta Tiba te asteapta pe Astrocafe.ro in fiecare marti. Informatii despre clasele pe care le sustine si multe altele, gasesti pe pagina sa: www.carletatiba.wix.com
*Aboneaza-te la newsletter pentru a afla despre evenimentele si noutatile Astrocafe si/sau
creeaza-ti un cont de utilizator pentru a primi zilnic previziunile astrologice pentru zodia ta si noutatile. Multumim!
VA RECOMANDAM
Comentarii
1.
Done that, but... de
Definire, din
29/01/2014
"Si daca, cu zambetul pe buze si cu recunostinta, i-am lasa sa plece si nu i-am tine legati prin durerea si tristetea noastra?" Am facut asta deja in ultimele lui clipe constiente. Stiu ca au fost constiente, mi-a spus-o lacrima din coltul ochiului sau drept... Cum dispare pustietatea, insa? Ii sunt recunoscatoare in fiecare clipa pentru ceea ce am trait impreuna,pentru bune si rele, pentru copiii minunati-parte din fiinta lui, dar asta nu-mi ostoieste dorul. Ce faci atunci? Cum te impaci cu tine? Cu cine mai imparti? Eu nu cred in "pana cand moartea ne va desparti"...Si mi-e un dor nebun...
2.
Credinta de
Antonia, din
30/01/2014
Of,Doamne....la comentariul de mai sus nu prea sunt cuvinte...poate cele din Ecleziast....Totul e desertaciune....Dincolo de acestea, raman Dumnezeu, credinta, rugaciunea, speranta ca intr-o zi ii vom reintalni pe cei care pleaca de langa noi....Asa sa fie!