Mi-am dat seama, cu niste ani in urma, cum traiam ca si cand ma pregateam pentru viata. Intr-o devenire continua. In culise, in asteptarea actului pe care-l voi juca magistral, intr-o buna zi. Schimband costum dupa costum, repetand cuvintele pe care aveam sa le rostesc acolo, pe scena vietii. Incercand intonatii, perfectionand mimica si postura. Asteptand apoi sa fiu chemata, dar ascunzandu-ma si sperand ca altii vor fi strigati inaintea mea... ca sa-mi ramana timp sa ma pregatesc pana la perfectiune. Ma piteam, imi faceam de treaba, imediat ce cortina se ridica pentru mine, si lasam locul altcuiva. "Inca nu sunt gata", "nu e destul", "mai am ceva de evoluat si muncit", imi spuneam. "Cand va veni momentul, voi pasi cu curaj in viata si voi arata cine sunt si ce pot. Dar pana atunci, mai am de facut repetitii si de invatat."

Tu? Astepti sa fii "gata"? Atunci pregateste-te pentru a nu fi niciodata "gata", pentru ca nu exista un "gata", un finish la care sa ajungi. Mereu va fi ceva dincolo de orice punct la care ajungi. Si mereu vei invata ceva nou, daca vrei. Dar pentru viata, pentru a trai, esti "gata" de mult. De cand ai venit aici. De dinainte sa deschizi ochii. Tu erai gata, dar te-ai luat dupa altii si ai ramas in culise. Si e inghesuiala mare, acum, acolo. Doar copiii si cativa adulti sunt acolo, pe scena, in lumina, jucandu-se, razand, plangand si riscand sa fie judecati sau bucurandu-se sa fie aplaudati.

Ce-ti spui, ca sa ramai in culise? Ca nu esti suficient de destept, de mare, de tanar, de matur, de pregatit, de invatat, de frumos, de slab sau gras, de spiritual...?

Ce-ar sa consideri ca esti gata? Ce-ar fi sa stii ca esti de ajuns, pentru acum? Ce-ar fi sa traiesti? Sa faci ce-ti place, cand iti place, daca-ti place. Si sa te livrezi lumii, cu tot ce esti si cu tot ce nu esti inca? Ce-ar fi sa Alegi pentru tine, indiferent daca vei fi aplaudat sau judecat? Viata e gata pentru tine, te asteapta, e aici. Momentul acesta este viata ta. Si trece.

Nicoleta Svârlefus