Camila perfecta
In urma cu ani de zile, patru invatati calatoreau prin desertul Kawir cu o caravana. Seara stateau impreuna in jurul focului si vorbeau despre experientele lor. Toti erau plini de admiratie pentru camile. Erau uimiti de multumirea lor, le admirau puterea si gaseau ca rabdarea lor umila este aproape de neinteles, “suntem maestrii penelului, spuse unul. Haideti sa scriem despre acest animal sau sa desenam ceva care sa laude si sa onoreze camila”.
Spunand aceste cuvinte, lua un sul de pergament si intra intr-un cort luminat cu o lampa de ulei. Dupa cateva minute, iesi si isi arata opera celor trei prieteni ai sai. Desenase o camila care tocmai se ridica din pozitia de odihna. Camila era atat de bine desenata, ca cineva aproape ar fi putut crede ca e vie.
Urmatorul barbat intra apoi in cort si iesi curand. Aducea o scurta descriere factuala a avantajelor pe care camilele le aduc caravanei. Al treilea scrise un poem incantator.
Apoi al patrulea intra in cele din urma in cort si le interzise celorlalti sa il deranjeze. Cateva ore mai tarziu, focul se stinsese si ceilalti dormeau deja. Dar, din cortul slab luminat, mai venea inca sunetul penelului scrijelind, al cantecului monoton. A doua zi, cei trei il asteptara pe colegul lor la fel de inutil ca in ziua a treia si a patra. Aidoma stancilor ce se inchisesera in urma lui Aladin, cortul ascundea pe cel de-al patrulea invatat. In sfarsit, in ziua a cincea, intrarea cortului se deschise si cel mai silitor dintre silitori pasi afara, mort de oboseala, cu ochii incercanati si obrajii slabiti. Barbia era incadrata de o barba aspra. Cu pasi osteniti si cu o expresie pe fata lui de parca ar fi mancat lamai verzi, s-a apropiat de ceilalti oameni. Arunca obosit pe covor un manunchi de pergamente. Pe exteriorul primului sul scrisese cu litere mari :”Camila perfecta sau cum ar trebui sa fie o camila…”
Ca multe alte lucruri, am deprins si relatia noastra cu povestile, fabulele si basmele. Am invatat sa le iubim sau sa le respingem, ori sa reactionam cu indiferenta. Sunt cateva intrebari care ne pot ajuta sa intelegem sursele atitudinilor noastre fata de povesti:
Cine ti-a citit sau ti-a spus povesti?
Iti poti aminti situatii in care ti-au fost spuse povesti?
Cum te-ai simtit?
Ce poveste, povestire sau basm iti vine automat in minte?
Ce proverbe sau concepte au cea mai mare insemnatate pentru tine?
Aboneaza-te la newsletter pentru a afla despre evenimentele si noutatile Astrocafe. Multumim!
*Sursa: Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie – Nossrat Peseschkian – Editura TREI
*Sursa imagine: www.animal-backgrounds.com
VA RECOMANDAM
