Ce-i aia spiritualitate?
„Are you talkin’ to me?” ar zice De Niro uitându-se în oglindă.
Pentru unii, a fi spiritual înseamnă a avea mereu o replica inteligentă, o glumă deşteaptă la îndemână. Pentru alţii, spiritualitatea e ceva pătruns de fiorul mistic, de aura inefabilului, de filosofia religioasa, de o curăţenie opusă pragmatismului stiinţei şi ignoranţei ateului. Pentru mine, e Calea Adevărului. De aceea cred că toţi oamenii se află pe o cale spirituală. Dar,deocamdată, în mod conştient, foarte puţini. De ce? De frică. Dar, deocamdată, în mod conştient foarte puţini. ”Adică nu sunt conştienţi de faptul că le e frică?” Nu. Pentru că, dacă ar fi, ar şti că n-au de ce să se teamă.
Vedeţi dumneavoastră, e greu cu frica, dacă esţi îndepărtat de Sursă, dacă eşti învăţat să cauţi ajutorul divin undeva departe, în afara ta. Si şa trăieşti cu Frică de Dumnezeu. Eu prefer Iubirea de Dumnezeu.
Am primit odată, mai demult, după un concert, o broşurică cu rugăciuni. M-am bucurat atunci, dar am deschis-o abia ieri. Am fost frapat să găsesc enunţuri de genul „sunt nevrednic, Doamne, să-ţi cer…” M-am gândit dacă e nevoie să confundăm smerenia cu umilinţa, cu autoumilirea.
V-aţi gândit vreodată la momentele din copilărie când vă era frică de tatăl vostru şi, ştiind că aţi greşit, nu îndrăzneaţi sa-i cereţi ceva, ba, mai mult îi ascundeaţi adevărul? Ce aţi câştigat? Vi s-a întâmplat ca, ştiind că vă iubeşte, să aveţi încredere şi să-i spuneţi adevărul despre boacănă? Ce aţi pierdut?
Smerenia e conştienţa că eşti un instrument, o unealtă a lucrării divine sau, dacă eşti ateu, conştienţa ca eşti o picătură în oceanul cuantic al tuturor posibilităţilor, şi că nu esti tu buricul universului şi n-ai inventat tu mersul pe jos. Smerenia nu e umilintă, cum nesăbuinţa nu e curaj.
Când spun oamenilor lucruri, cel mai frecvent răspuns este „ştiu”. Pe locul doi:”ai dreptate”.
Eu nu vreau să am dreptate, pentru că ştiu că fiecare are dreptate. Eu nu mă prea bucur când cineva vrea să se facă dreptate. Pentru că dreptatea nu e Adevarul. La tv, la talk showuri, se cearta aceia ore în şir ca să vază care are dreptate şi cine e vinovat şi care-i mai deştept şi … se termină emisiunea şi face rating, că ardem de nerăbdare să aflăm în următoarea…
Ziariştii şi cei din mass media zic că luptă pt aflarea adevărului. Adevărul n-are nevoie de luptă, că nu e afacere cu arme, petrol sau medicamente. Adevărul este! Si e cunoscut de om în funcţie de nivelul de înţelegere la care omul se află. Aveţi prieteni gazetari? I-aţi întrebat vreodată de ce nu spun adevărul, măcar atât cât îl cunosc?
Ce-i aia spiritualitate? Si cei ce nu spun adevărul şi cei ce-i urăsc pentru asta şi cei ce invidiază şi cei ce se întristează şi cei ce zic „iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac” şi cei ce judecă şi paparazzi care m-au pândit în spital, în parcări şi pe străzi şi savanţii şi politicienii lipsiţi de scrupule, toţi suntem pe o cale spirituală. Dar, deocamdată, în mod conştient, foarte puţini.
Ioan Gyuri Pascu
Sursa articol: www.ioangyuripascu.wordpress.com
Sursa imagine: www.anewwe.org
VA RECOMANDAM
