Ieși din rând
Când toate zilele te prind trează şi deja pornită la ora 7, dimineaţa în care te trezeşti la 9 jumătate iese din rând. M-a ţinut prinsă o oboseală de zile multe nedormite şi un vis din care nu mă puteam îndura să plec.
Ştii cum toţi avem lucruri care ne-au scăpat facerii în viaţa asta... Ele nu ne pleacă niciodată din vrere. Inima nu ştie renunţa aşa cum o face mintea care socoteşte doar că n-are şanse.
Visam un colţ de lume, nepământean de frumos. Verde-iarbă tânără, vârfuri line de munţi şi crâmpeie de păşuni încă înzăpezite, în soare orbitor. Oameni veseli, rumeni în obraji, primindu-ne cu zâmbet larg şi braţe calde. Un drum larg de pământ mergând spre o casă veche, abia ţinându-se vremii. Am intrat cu gândul că locul e aşa binecuvântat în toate încât oricum ar arăta casa, merită munca s-o scot la lumină.
Am intrat şi mergând încet, a descoperire, prin toate colţurile casei, am început s-o văd altfel. Lemnul plin al bârnelor era încă puternic, pereţii trainici aveau ieşite îmbietor la colţuri capete de cărămidă roşu-rădăcină prin albul gros de var curat, podelele bucuroase de paşi noi, îşi păstraseră sub praful neumblat, luciu cald de lemn muncit cu drag, uşile, ferestrele, sobele arămii şi o ladă de zestre adevărată, păstrată într-o cameră luminoasă, toate erau bucăţi mici dintr-o poveste pentru o zi mai bună.
Pentru că pe măsură ce te îndrăgosteşti de orice ar fi să fie, om sau loc, începi să-i vezi luminile şi nici un întuneric. Când iubeşti nu poţi găsi nici un cusur, indiferent de ce văd ochii altora. Aşa-i?
M-am trezit. Visul a rămas. Visele rămân întotdeauna. Nu te amăgi că poţi lăsa în urmă tot ce nu mai încape vieţii tale plănuite, pentru că ai crescut mare, adult responsabil. E doar o capcană.
Urmează-ţi visul oricum ar fi, oricum ai fi!
Găseşte curaj să-l aperi, să-l creşti, să rămâi acolo unde te simţi iubit!
Ştiu, ai mai auzit asta. Ştiu, e greu şi toate cele care-ţi macină zi de zi acum par de neclintit în cursul lor de a-ţi conduce viaţa. Ordonat. Fier rece în mâini de copil cuminte.
Nu mă asculta nici pe mine, nu mă crede pe cuvânt!
Doar ieşi din rând o clipă!
Priveşte cerul! Uită-te în ochii copilului care ai fost şi gândeşte-te ce i-ai spune...
Bagă de seamă semnele care-ţi vin în cale!
Toate semnele, în fiecare zi. Încrede-te lor! Sunt doar vocea inimii tale răzbătând rarele clipe când mintea ta tace, oprindu-se din socotit, adunat, plănuit. Zile, trimestre, bani, dead-lines, facturi, întârzieri, nereuşite, tristeţi, bucurii prea mici, dimineţi cu noaptea-n cap, muncind fără rostul tău.
Uită-te în ochii copilului care ai fost şi gândeşte-te ce ţi-ar spune...
De câte ori te poţi ridica? De câte ori o poţi lua de la început?
Răspuns de Azi înfrigurat, cu genunchii zdreliţi: DE CÂTE ORI E NEVOIE!
Anca Constantin
https://www.facebook.com/bunadimineatainimi
Credit foto: Svetlana Belyaeva
VA RECOMANDAM
