Ma chinui de cativa ani sa "prind " de mana mea, intr-un ghiveci, busuioc! Am incercat prin toate metodele: am furat de la biserica, am plantat seminte, am pus rasad, l-am plantat primavara, toamna... tot ce s-a putut, si nimic! Nu am reusit sa pastrez vreun fir de busuioc!

Azi, in timp ce vorbeam la telefon cu o prietena, am observat ca, intr-unul din ghivecele in care creste un arbore de cauciuc, au aparut niste buruieni. Si, pentru ca tot vorbeam la telefon, m-am apucat cu cealalta mana sa scot buruienile.

Dupa ce le-am aruncat la cos, si s-a terminat si convorbirea, mi-am zis sa merg sa ma spal pe maini. Si...stupoare! A ce-mi mirosea mana? Exact, a busuioc!

Firele de buruiana erau de fapt rasaduri de busuioc crescute si aduse acolo de nu stiu cine si de nu stiu unde! Si pentru ca sunt "suta la suta prezenta la viata mea", era cat pe ce sa trec pe langa ele.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca a lasat aroma busuiocului, care m-a trezit. Dar oare cate ghivece de busuiocul-vietii am aruncat cu mana mea, la gunoi, pana acum?

Roxana Alexe