Yamamba
Zenul nu dezbara de modul obisnuit de a gandi. El ne transmite, dincolo de concepte, cuvinte, un adevar care merge direct la inima omului.
Erau odata doi calugari, care mergeau la manastirea lor de langa Edo. Ei fusesera intarziati de un cuplu de tarani, care le ceruse sa le binecuvanteze fiul nou-nascut, casa si turma. Bausera din politete si mila sufleteasca unul-doua pahare de sake. Acum se aflau la marginea padurii si se lasa deja noaptea.
Or, unul dintre cei doi calugari era orb si insotitorul sau il ajuta sa gaseasca drumul.
- Nu-ti fie teama, Djiro! a spus calugarul indrumator, va trebui sa trecem prin padurea unde traiesc, dupa cum spune legenda, monstri si vrajitoare. Dar voi fi cu bagare de seama si te voi proteja impotriva primejdiilor.
Si a adaugat, cu o voce cat mai ferma:
- Tine-ma de brat si sa pasim cu mult curaj!
Cei doi calugari au ajuns in mijlocul padurii. Deodata, o aratare ingrozitoare a iesit dintr-un desis. Era Yamamba, batrana vrajitoare stirba, muma-padurii. Era imensa, cu nari mari, cu un nas monstruos, ochi injectati de sange, in care pare ca se rotesc roti de foc. Limba de un rosu-stacojiu ii atarna pana la mijloc. Parul cenusiu si murdar plutea in vant. Avea niste brate foarte lungi de schelet, terminate cu gheare de cosmar, iar picioarele, paroase, loveau pamantul cu furie. Calugarul care servea drept ghid a inceput sa tremure.
- Ce ai, frate? Nu-ti mai aud glasul si te simt clatinandu-te. Vorbeste-mi, rogu-te!
Calugarul care vedea, paralizat de teroare, nu putea sa scoata nici un sunet. Iar oribila Yamamba inainta, intinzandu-si ghearele spre cei doi calugari; ochii ii straluceau si rasul ingrozitor ii schimonosea gura.
- Cred ca nu te simti bine, a spus orbul. Nu inteleg de ce, dar da-mi voie sa te tin si sa te calauzesc eu. Sprijina-te de mine!
Si, cu pas ferm, orbul isi trase tovarasul in directia lui Yamamba, pe care nu o vedea.
Monstrul, uluit, i-a vazut pe cei doi calugari venind drept spre el. Nu aratau deloc speriati si parea ca aspectul lui infiorator ii lasa indiferenti. Atunci, Yamamba a scos limba mare si vascoasa din haul gurii, pana la picioarele sale paroase. I-a fulgerat cu privirea incandescenta, deschizand si inchizand ghearele amenintatoare. Zadarnic. Cei doi calugari se apropiau nestingheriti, orbul tragandu-l dupa el pe celalalt.
Yamamba, invinsa, a disparut.
Aceasta povestire da de gandit. Care era adevaratul infirm dintre cei doi?
*Cele mai frumoase povesti zen - Henri Brunel, Ed. Pro Editura si Tipografie
*Sursa imagine: www.deviantart.com
VA RECOMANDAM
